sa nu incerci sa intelegi, nu pune intrebari seci
sa nu crezi ca shtii ce e, sau ca ai simtit durerea
sa nu imi spui sa uit...si nu minti ca trece
cand la 20 de ani am sufletul rece...

oare va renashte?..

te-ashtept din clipa dulce a primului sarut
cand eu iubeam in taina un inger ce-a cazut.

te-ashtept din ziua-aceea cand mi-ai jurat iubire
shi-umblam nebuni prin cer, plutind de fericire.

te-ashtept din noaptea-n care din ingerul cazut
dupa iubirea noastra un demon s-a nascut.

te-ashtept din clipa-amara a primei despartziri
shi cred in nemurirea salbaticei iubiri..

atata timp trecut-a shi-atata va mai trece
pan-am sa shterg durerea din sufletul meu rece..

ashtept in continuare un inger sa renasca
shi demonul din mine sa-nvetze sa iubeasca...

old style...moarte..

vad stele cazatoare peste mine trecand
e rece afara shi-mi vine sa plang
aud moartea cum striga in suflet, in gand
shi visele-mi toate cu ura frangand

ma macina dorul de casa shi vreau
sa iau sangele din vene sa-l beau
sa trec peste moarte, la viatza de veci
sa sting durerea din ochii mei reci..

nu pot altfel...

nu pot sa ma exprim altfel
de ce nu intzelege nimeni,
traiesc o viatza care nu-i a mea
respir un aer care nu imi apartzine..
shi ca sa pot sa rezist cu mine
ajung sa fur pana shi ultimul strop de viatza din tine
ma hranesc cu dorintzele tale...
traiesc din visele tale furate
din amintiri aduse de departe
si ma gandesc de ce mai sunt aici
in fiecare dimineatza cand ma trezesc inghetzata
intr-o alta viatza furata...

sinucidere?!?de ce?!?..

de ce ai face una ca asta? de ce ai renuntza la viatza?cu ce drept?!?
sinuciderea e, parerea mea, cea mai lasha incercare de rezolvare a unei probleme. de fapt, nu rezolvi nimic, din contra chiar... orice problema are o rezolvare, insa sinuciderea nu,asta chiar nu mai ai cum sa o rezolvi.odata comisa,nu mai exista nimeni shi nimic sa te poata ajuta. ca sa nu mai zic ca e cea mai mare dovada de lashitate.. shtiu ca sunt unii care m-ar contrazice, care ar spune ca nu e o lashitate, ca tre sa fii foarte curajos sa faci asta, insa ma gandesc ca daca tot ai atat de mult curaj, ai putea sa incerci sa rezolvi ceea ce te-a facut sa itzi doreshti sa mori...
am fost de multe ori "daramata" de probleme, necazuri, ganduri, dar nu am vazut in asta o solutzie... poate una de moment, da... dar una definitiva, niciodata... viatza noastra este atat multzimea problemelor, durerilor, gandurilor pe care le avem... cat shi a bucuriilor, zambetelor, a momentelor in care, chiar shi pt o secunda sau doua, reushim sa zambim... asta e viazta, nu avem dreptul sa o oprim din mersul ei...

azi am voie....

azi sunt copil...am voie sa ma joc...sa plang din orice...sa ma alint...sa fiu obraznica....
azi las copilul din mine sa iasa la suprafatza....are voie sa faca ce vrea....are voie sa traiasca....:D