miercuri, 15 august 2007
duminică, 5 august 2007
lucian blaga - lacrimile
"Cand izgonit din cuibul vesniciei
intaiul om
trecea uimit shi-ngandurat prin codri ori pe campuri,
il chinuiau mustrandu-l
lumina, zarea, norii - shi din orice floare
il sageta c-o amintire paradisul -
Shi omul cel dintai, pribeagul, nu shtia sa planga.
Odata, istovit de-albastrul prea senin
al primaverii,
cu suflet de copil intaiul om
cazu cu fata-n pulberea pamantului:
"Stapane, ia-mi vederea,
ori daca-ti sta-n putinta impainjeneshte-mi ochii
c-un giulgiu,
sa nu mai vad
nici flori, nici cer, nici zambetele Evei shi nici norii,
caci, vezi - lumina lor ma doare".
Shi-atuncea Milostivul intr-o clipa de-ndurare
ii dete - lacrimile"
Lucian Blaga-Lacrimile
intaiul om
trecea uimit shi-ngandurat prin codri ori pe campuri,
il chinuiau mustrandu-l
lumina, zarea, norii - shi din orice floare
il sageta c-o amintire paradisul -
Shi omul cel dintai, pribeagul, nu shtia sa planga.
Odata, istovit de-albastrul prea senin
al primaverii,
cu suflet de copil intaiul om
cazu cu fata-n pulberea pamantului:
"Stapane, ia-mi vederea,
ori daca-ti sta-n putinta impainjeneshte-mi ochii
c-un giulgiu,
sa nu mai vad
nici flori, nici cer, nici zambetele Evei shi nici norii,
caci, vezi - lumina lor ma doare".
Shi-atuncea Milostivul intr-o clipa de-ndurare
ii dete - lacrimile"
Lucian Blaga-Lacrimile
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
